– 225 milioane de ani î.Hr. – Strămoșii precoce ai albinei melifere au polenizat flora preistorică.

– de acum 100 milioane de ani datează cele mai vechi fosile de albine, în prezent se păstrează într-o bucată de chihlimbar găsită într-o mină din nordul Birmaniei în Asia de sud-est.

– 35 de milioane de ani au cele mai vechi dovezi fosilice de albine melifere (genul Apis), au fost găsite în Europa și se crede că datează de 35 de milioane de ani. Cu toate acestea, se crede că Albina meliferă a apărut mai întâi în Africa de Est cu aproximativ 40 de milioane de ani în urmă și sa răspândit spre nord în Europa și spre est în Asia. Albinele melifere nu au apărut în America, Australia sau Noua Zeelandă până când coloniștii europeni le-au introdus în secolul al XVII-lea.

Albina meliferă

– 200.000 î.Hr. – Strămoșii noștri, homo sapiens, au ascuns în peșteri și albine melifere pentru distracție și profit (o mică presupunere aici).

– o vechime de 7000 de ani (5000 î.Hr.),
au cele mai vechi dovezi cunoscute în legătură cu interacțiunea omenirii cu albinele, acestea au fost găsite pe picturile peșterilor descoperite în Spania, care datează între 6000 și 8000 de ani în urmă. Strămoșii noștri neolitici ar fi adunat miere din coloniile sălbatice de albine.

– 2400 î.Hr. – cea mai recentă dovadă a faptului că albinele sunt “ținute” de oameni. Ilustrațiile din Egiptul antic arată folosirea stupilor încă din 2400 î.Hr. Scripturile hitiților care menționează furtul stupilor, au fost găsite în Anatolia (Turcia) datând din 1500 î.Hr. Civilizația mesopotamică a fost înregistrată pentru prima oară ca păstrând albinele în stupi de la cel puțin 700 î.H., deși utilizarea stupilor de catre această civilizație ar fi putut fi mult mai devreme datorită scrierior care descriu recoltarea de miere făcută de aceștia încă din 2450 î.Hr.

– 1662 d.Hr. – Albina meliferă (Apis mellifera), este introdusă pentru prima dată pe coasta de est a Americii de către coloniștii britanici. Albinele erau ținute în “skepticii” ( stupi tradiționali ),a durat aproximativ 230 de ani ca apicultura să ajungă până pe coasta de vest.

– 1853 d.Hr. – Invenția stupului din lemn cu cadre mobile( rame ) și “spațiu albinelor” între cadre de Rev. Lorenzo Lorraine Langstroth ( preot și profesor, este considerat a fi tatăl apiculturii americane). Noul design a revolutionat modul in care crescatorii de albine și-au gestionat albinele, permitand mult mai mult control asupra coloniilor de albine.

Stupul Langstroth

– 1904 d.Hr. – Varroa( păduchele albinei ), a fost descoperit prima data (si descris de A. Oudemans) în Java in 1904. Primele infestari ale albinelor au fost gasite in 1958 in Japonia, în colonii de albine melifere (Apis mellifera).

– 1957 d.Hr. – În timpul experimentelor de clonare a speciilor locale de albine, (care erau de origine africană) cu albine europene, s-a produs eliberarea accidentală a unora dintre hibrizii nou creați în statul Sau Paolo din Brazilia, care a dus la crearea Albinei africane sau “ucigașe”.

Roi de albine ucigașe

– 1992 – Varroa (Varroa destructor), păuduchele albinelor a apărut și în Marea Britanie si mai apoi în toată Europa.

Varroa destructor

Acestea sunt în mare etapele evoluției apiculturii din cele mai vechi timpuri când era atât de complicată și greu de profesat deoarece oamenii nu stiau cum sa crească albinele si sa extragă miere de la ele, până în zilele noastre când apicultura a căpătat o anvergură nespus de mare datorită invenției stupului din lemn, organizat pe rame, dar și pentru proprietăților unice ale mierii, devenind o importantă ocupație pentru oamenii care iubesc albinele și natura, dar, care, în același timp, doresc să împărtășească produsele apicole, atât de sănătoase și benefice pentru organismul uman, tuturor oamenilor, la fel ca noi, cei de la Fagurele Fermecat ???? !